Asistență psihologică
„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască deși aproape toți se nasc cu ea”
Hipocrate
Ce înseamnă să fii sănătos ? Probabil că fiecare dintre noi ne-am pus această întrebare la un moment dat. Răspunsul cel mai simplu ar fi că dacă nu ne doare nimic, suntem sănătoși. Este însă oare suficient ? Ne putem oare considera sănătoși în condițiile în care chiar dacă nu ne doare capul, stomacul sau spatele, ne simțim totuși obosiți, fără chef să înfruntăm o nouă zi, fără să fim în vreun fel creativi la locul de muncă sau avem probleme acasă ori la servici din cauză că suntem iritabili, prost dispuși, deprimați ? Probabil că nu... așa că într-o definiție a stării de sănătate ar trebui să includem mai mult decât starea de bine la nivel fizic.
Organizația Mondială a Sănătății ne oferă în acest sens o definiție mai cuprinzătoare și anume că sănătatea este o stare completă de bine la nivel fizic, mental și social și nu numai simpla absență a bolii sau a infirmității. Așadar abordarea pacientului trebuie făcută ținând cont de cele trei nivele fundamentale ale ființei umane, planul fizic, emoțional și mental, dar și de felul cum el reacționează și se integrează în mediul familial, social. Prin urmare, atât starea de sănătate cât și de boală nu pot fi apreciate corect decât dacă se ține cont de acești factori.
Nu este o noutate faptul că stresul poate avea un impact major asupra organismului, de cele mai multe ori în sens negativ - crește riscul de boli cardiace, contribuie la acumularea kilogramelor și poate determina apariția insomniei și a depresiei. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, stresul pe termen lung poate slăbi capacitatea sistemului imunitar și poate favoriza instalarea cancerului.
La bază, stresul este o reacție naturală a corpului (la nivel fizic și psihic) la experiențe, fie ele pozitive sau negative. Pe termen scurt, stresul poate fi benefic pentru sănătatea și siguranța noastră, ajutându-ne să facem față situațiilor dificile (sunt persoane care susțin că lucrează mai bine în condiții de stres). Corpul nostru răspunde la stres eliberând hormoni și accelerând ritmul cardiacși respirator, iar creierul cere mai mult oxigen și se concentrează asupra problemei pentru a coordona restul corpului să răspundă cât mai repede și cât mai bine. Problema apare atunci când nivelul stresului determină pierderea controlului, teamă și anxietate pe termen lung. Când devine cronic, stresul poate cauza o multitudine de simptome, afecțiuni și dezechilibre la toate nivelurile: fizic, mental și emoțional. Ne pierdem concentrarea, tonusul, optimismul, viziunea și spiritul analitic. Devenim tot mai epuizați, speriați și agitați și nu mai reușim să ne ținem sub control sănătatea. Ne îngrășăm, ni se accelerează iremediabil procesul de îmbătrânire, obosim, facem ulcere, infecții, boli autoimune, cancere etc. Oamenii care suferă de stres cronic sunt mai susceptibili de afecțiuni virale obișnuite cum ar fi gripa sau răcelile, dar și de alte boli și infecții mai grave și mai complexe. Nu scad doar intensitatea și calitatea reacțiilor organismului în fața provocărilor externe, ci și timpii de reacție și se mărește procesul de vindecare al unei afecțiuni sau al unei răni.
Spitalul Județean de Urgență Buzău pune la dispoziția pacienților săi un psiholog clinician (Secția ATI) care are sarcina de a-l ajuta pe pacient să-și cunoască propriile nevoi, acesta nu evaluează valorile, ideile sau comportamentul pacientului, ci îi asigură prin acțiunile sale, o oglindă obiectivă în care să se poată privi și aprecia singur, precum și o prezență caldă, empatică, noncritică, încurajatoare care să-l stimuleze pentru găsirea propriilor rezolvări, asigurarea complianței la tratament, echilibrare emoțională și dezvoltarea unor mecanisme de coping eficiente. Printre obiectivele psihologului clinician amintim:
- Obținerea independenței și autonomiei emoționale;
- Echilibrare emoțională;
- Asigurarea complianței la tratamentul prescris;
- Acceptarea și înțelegerea stării de boală;
- Dezvoltarea unor mecanisme de coping funcționale;
- Prevenirea recăderilor și decompensărilor;
- Oferirea de suport emoțional;
- Găsirea de soluții cu privire la problemele cotidiene ale pacientului care pot îngreuna procesul vindecării;
- Înțelegerea situației pe care o traversează, mobilizându-și forțele adaptative, într-o atmosferă de acceptare și securitate;
- Redobândirea abilităților sociale.