CONSILIUL JUDEȚEAN BUZĂU
SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ BUZĂU
 
A A A

Despre Spitalul Județean de Urgență Buzău

Spitalul Județean de Urgență Buzău este o unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică cu personalitate juridică, subordonată Consiliului Județean Buzău, proprietate publică, care asigură servicii medicale, (preventive, curative și de recuperare) funcționând pe principiile prevăzute în Legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Sarcina prioritară a Spitalului o reprezintă asigurarea asistenței medicale de specialitate (spitalicească și ambulatorie). Înființat în scopul de a asigura servicii medicale de specialitate, spitalul are în structura sa secții distincte pentru tratamentul și îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni clinice. Secțiile pot funcționa în regim de spitalizare continuă sau de zi, pentru pacienți acuți și cronici, asigurând condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice. De asemenea, spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.
Sediul administrativ al Spitalului Județean de Urgență Buzău este situat în Str. Stadionului nr. 7, Buzău.
Spitalul Județean de Urgență Buzău colaborează cu C.J.A.S. Buzău, D.S.P.J. Buzău, Primăria Buzău, Ministerul Sănătății, având ca ordonator de credite Consiliul Județean Buzău.
Secțiile și compartimentele Spitalului posedă autorizații sanitare de funcționare eliberate de Direcția de Sănătate Publică a Județului Buzău.
În cadrul Spitalului se desfășoară activitate de educație medicală pentru medici, asistenți medicali și alt personal, cu respectarea drepturilor pacienților, a eticii și deontologiei medicale. În cadrul Spitalului se pot desfășura activități de învățământ postliceal/practică medicală sub îndrumarea personalului didactic al unității de învățământ sub coordonarea și supravegherea personalului de specialitate al spitalului. Aceste activități sunt organizate astfel încât să consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientului, a confidențialității datelor, a eticii și deontologiei medicale.
Spitalul are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricarei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Spitalul va fi în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză și este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.

Scurt istoric al medicinei buzoiene







La 1792 Mina Minculeasa înființează la Buzău Spitalul Gârlași al treilea din Muntenia după Colțea (1702) și Pantelimon (1750). Din 1865 Spitalul Gârlași începe să funcționeze regulat în casele lui Costache Musceleanu de pe strada Plevnei iar primăria înființează în același an Comitetul sanitar compus dintr-un medic, un vaccinator și două moașe.
La 1841 orașul avea un doctor iar în 1842 își începe activitatea prima moașă comunală autorizată. La 1853 sunt consemnați bărbierii autorizați care execută operații de mică chirurgie iar la 1858 ia ființă prima farmacie a lui Ioseph Thois sub numele „La Sfânta Cruce”.
La 1864 se înființează Consiliul de igienă și salubritate publică. În 1870 se înființează Spitalul Județean care funcționează în casele Ecaterina Vernescu - Chirculescu apoi la Spitalul Gârlași cu 6 paturi. În anul 1872 Spitalul Județean se mută în casele Persescu.
În anul 1895 Prefectura începe construirea noului local al Spitalului „I.C. Brătianu” Buzău, inaugurat la 14 aprilie 1896.
În anul 1880 Adolf Weber înființează farmacia „La vulturul alb” al cărei proprietar devine din 1911 Gerota care în 1923 închiriază lui Lazăr Costinescu.
După 1930 aici este localul farmaciei „Crucea albă”.
Pe 8 decembrie 1907 este inaugurat noul local al Spitalului „Mina Minculeasa” (Gârlași).
În anul 1909 Dumitru Vernescu, buzoian, este primul medic român care a folosit serul doctorului Jean Nicolaidi din Paris în tratarea formelor grave de pelagră, premieră mondială la acea vreme.
În 1949 se înființează la Buzău Școala sanitară iar în anul 1961 s-a construit Policlinica orășenească pe strada 23 August (N. Titulescu).
În anul 1971 demarează lucrările la Spitalul Județean din Micro XIV ce se inaugurează în anul 1973 cu 714 paturi.
De atunci spitalul a evoluat prin diversificarea specializărilor medicale, a creșterii numărului de paturi, a achiziționării de aparatură medicală. Vechile locații ale spitalelor „Gârlași” și „I.C. Brătianu” Buzău au devenit secții exterioare.
Dacă în locația Gârlași s-au alocat sume importante pentru reabilitare, clădirile fostului Spital „I.C. Bratianu” au încă o soartă incertă.
În „Monografia municipiului Buzău” apărută în anul 2002 (coordonator și autor principal Gheorghe Petcu) sunt menționați medici celebri care s-au născut sau au lucrat în spitalele buzoiene. Dintre ei amintim:
- Nicolae I. Manolescu (1850-1910), medic oftalmolog care urmează specializări la Paris și Viena. Este fondator și primul președinte al Societății generale a medicilor din România (1897). Este întemeietorul școlii românești de oftalmologie. Periajul conjunctivitei în Trahom este cunoscut ca „procedeul Manolescu”. A fost  director al Serviciului sanitar (1903-1904) organizând serviciul sanitar la nivelul întregii țări și generalizând instituția infirmierelor rurale. Lucrarea sa „Igiena țăranului” primește premiul Academiei Române - 1895.
- Vasile Bianu (1858-1927) medic primar, renumit chirurg la Spitalul „I.C. Brătianu” Buzău autorul lucrării „Dicționarul sănătății” sau „Dicționarul de casă” (Buzău, 1910), premiată de Academia Română cu premiul Năsturel, 1911.
- Nicolae Bărdescu (1862-1937), medic, doctor în medicină și chirurgie. Fondator al Asociației Medicilor din România, membru al Asociației de chirurgie din Franța și a Societății de urologie din Paris.
- Constantin D. Constantinescu (1875-1944), medic, profesor universitar, doctor în medicină la Paris (1901). A publicat 15 lucrări de specialitate privind tratamentul chirurgical al peritonitei, herniei, fracturi etc.
- Nicolae Nestorescu (1901-1969), medic, profesor microbiolog, imunolog, înființează Centrul de sânge al armatei (1948) al cărui șef devine. A fost director adjunct științific al Institutului „Cantacuzino”, Membru corespondent al Academiei Române (1963) și președinte al Unuinii Societății de Științe Medicale. Este autor a peste 300 de lucrări științifice.
- Mitică Popescu – Buzău (1901-1986), medic urolog. A fost șef al Serviciului de Urologie al Spitalului Militar Central unde a efectuat cercetări materializate în peste 100 de lucrări științifice în domeniul biologiei, urologiei, biochimiei și anatomiei patologice. Secretar general și Președinte al Societății de Urologie (1963-1972). Membru al Societății de Urologie din Franșa, Belgia, Italia, Portugalia membru de onoare al Asociației chirurgilor militari din SUA și al Uniunii Medicale a Mediteranei Latine al cărei secretar general și președinte a fost (1974), laureat al Academiei Franceze de Medicină în 1961 și 1974.
Nu trebuie să uităm de marele filantrop C.A. Papadopol, președinte al Tribunalului Buzău apoi membru al Baroului buzoian. A strâns fonduri pentru înființarea și dotarea cu aparatură a sălii de operații de la Spitalul „I.C. Brătianu” Buzău. La 21 martie 1925 pune bazele unui laborator de analize în clădirea Spitalului „Gârlași”. La 1 iunie 1928 începe activitatea Institutul de Radiologie și Fizioterapie care din 26 mai 1932 prin aprobarea Consiliului Comunal Buzău îi portă numele. Este declarat cetățean de onoare al orașului. Din 1929 tot la inițiativa sa ia ființă Serviciul Antirabic. A editat revista „Sănătatea publică”.
- Vasile Voiculescu este în mod incontestabil o personalitate de excepție în istoria neamului românesc, în istoria intelectualității. Cunoscut ca fiind autorul Sonetelor închipuite... prin care își adjudecă pe deplin calitatea de cel mai mare poet religios al românilor, Vasile Voiculescu este de fapt un scriitor deosebit de complex care excelează în toate genurile literare. În afară de poezie a scris piese de teatru de excepție si a fost premiat în perioada interbelică (în 1928 primește Premiul Societății Scriitorilor Români), una din piesele sale a fost pusă în scenă în acea perioadă la Teatrul Național din București (1935 - piesa Umbra).
Având profunde convingeri religioase, Vasile Voiculescu și-a dedicat întreaga sa existență iubirii aproapelui și în pofida diverselor demnități deținute vremelnic cum ar fi cea de Fondator și Director de programe la Radiodifuziunea Română, profesor de igienă și anatomie la Institutul Pompilian, medic al Domeniilor Coroanei, director de spital militar etc., el rămâne pe tot parcursul vieții sale un modest dar excelent practician al medicinei de familie. Crezul său îl descoperim în Gânduri albe și în Confesiunile unui medic scriitor, unde descoperim că datorită convingerilor sale mistice credea cu adevărat că medicul este cel care trebuie să mulțumească pacientului pentru că îi dă posibilitatea să facă o faptă bună. Ca o dovadă a acestei convingeri în 1940 se pensionează din funcția de medic și pe tot parcursul existenței sale indiferent de demnitățile deținute a continuat să practice medicina.
Viața sa incluzând martiriul trăit între 1958-1962 în pușcăriile comuniste este pentru noi toți o binecuvântare prin moștenirea spirituală inestimabilă ce ne-a lăsat-o.
Omul care a publicat „Toate leacurile la îndemână” în cinci ediții, „Educația igienică a săteanului și muncitorului” și a realizat la Radiodifuziunea Română programe de educație sanitară pentru popor prin rubricile „De vorbă cu sătenii” și „Sfatul medicului” în cadrul emisiunii „Ora satului” a fost întemnițat pe nedrept de regimul comunist datorită convingerilor sale religioase, datorită participării la dezbaterile spirituale de la Mânăstirea Antim în cadrul mișcării „Rugul aprins”. În pușcărie îl cunoaște pe Nicolae Steinhardt, autorul de mai târziu al Jurnalului Fericirii care ni-l prezintă în această carte ca o figură luminoasă ce degaja bunătate și căldură în temnița lugubră. Vasile Voiculescu a contribuit cu siguranță la convertirea avocatului evreu la ortodoxie cu atâta putere încât ulterior acesta devine celebrul monah de la Rohia de care a întrebat Papa la venirea sa în România.
Ceea ce este remarcabil este că până și călăii săi și-au recunoscut în mod indirect vina de a-l fi condamnat pe nedrept prin Decizia 4444/1968 a Tribunalului Suprem care desființează sentința de condamnare și este reabilitat post mortem.
După cum se poate constata, Vasile Voiculescu a fost, este și va fi un mare scriitor, un mare și merituos slujitor al lui Hipocrate, un sfânt modern al intelectualității.

Contact

Str. Stadionului, nr. 7, 120140, Buzău, România.

URGENȚE: 112

Centrale
SPITAL
MATERNITATE
INFECȚIOASE
PNEUMOLOGIE, D.V.
ONCOLOGIE
SECRETARIAT

FAX
Secretariat 0238.710989
Achiziții 0238.720223
UPU-SMURD 0238.720790

Manager
Director Financiar-Contabil
office@spitalulbuzau.ro

Compartiment
Relații cu publicul
pr@spitalulbuzau.ro
0238.720689 int. 143

Sesizări
sesizari@spitalulbuzau.ro

LOCALIZARE SPITAL


© 2007 - 2016 Spitalul Județean de Urgență Buzău.
Toate drepturile rezervate. Termeni și condiții

16 vizitatori online